RomaniaStiri

Povestea celui mai mare jaf din istoria României. Întâmplarea a inspirat un celebru personaj de film.

După Al Doilea Război Mondial, infractori care înfundaseră puşcăriile conduceau cele mai importante structuri din Poliţie. Aceştia şi-au pus în aplicare deprinderile şi au dat cea mai mare lovitură din istoria României. Un comisar nemilos a reuşit să-i prindă şi i-a executat în timpul unei spargeri.

Cel mai mare jaf bancar din istoria României a avut loc la Braşov, la scurt timp după Al Doilea Război Mondial.

Condiţiile erau unele speciale, care îi favorizau pe infractori şi care au condus la apariţia multor benzi temute în acea perioadă şi a multor lovituri date de acestea.

 Dacă privim întreg contextul perioadei, nici nu este de mirare că infractorii nu se temeau de nimic şi dădeau lovitură după lovitură. În septembrie 1944, regele Mihai I a dat o amnistie care a făcut ca puşcăriile să se golească de infractorii mărunţi şi de cei care nu comiseseră crime sau alte fapte la fel de grave.

Războiul încă nu luase sfârşit, iar scena politică din România era în mare fierbere.   

„Comuniştii ilegalişti, pungaşii mărunţi şi escrocii s-au trezit liberi pe străzi, gata să-şi facă de cap. Haosul de după război le-a priit de minune infractorilor. Aveau la dispoziţie arme, uniforme militare, iar foştii „curcani“ fuseseră ucişi pe front. Forţele de ordine nu făceau faţă noului val de bandiţi, în plus, mulţi dintre poliţişti erau mână în mână cu infractorii.

Bucureştiul era împărţit de lumea interlopă în zone de influenţă, iar răufăcătorii se războiau pe stradă ca-n filmele americane. În Braşov, lucrurile nu stăteau chiar atât de rău, totuşi s-au înregistrat destule tâlhării”, descrie jurnalistul Alexandru Ghiza, pe Piaţa Sfatului, situaţia de dinaintea marelui jaf de la Braşov.   

Banda „Zorro” îi ţinea pe braşoveni în case după lăsarea întunericului.  

În 1945, Braşovul era sub teroarea benzii intitulate „Zorro”, una alcătuită din 17 tineri între 16 şi 20 de ani. Deşi membrii găştii erau foarte tineri, locuitorii oraşului nu prea îndrăzneau să iasă seara neînsoţiţi şi îşi ferecau porţile după lăsarea întunericului.

Mulţi braşoveni au căzut pradă în acea perioadă celor care se dădeau drept poliţişti şi spuneau că acţionează împotriva „duşmanilor poporului”, mai ales că începuseră procesele împotriva legionarilor şi saşilor care adăpostiseră soldaţi germani după intrarea ruşilor în ţară.   

Ministru de Interne era Teohari Georgescu, un comunist care trăise în anturajul infractorilor.

Ministrul era mai interesat să facă avere: să strângă cocoşei de aur, devize, dar, în acelaşi timp, să apară în presa vremii ca un mare luptător împotriva infractorilor.   

Ministrul s-a gândit că nimeni nu îi cunoaşte mai bine pe infractorii decât infractorii, astfel că a ales doi dintre aceştia, pe  Constantin  Cairo şi Florică Voinescu, să-i fie oameni de nădejde în Poliţie.   

Lupul paznic la oi   „Când acesta i-a chemat, au venit spăşiţi Vârstnicii îşi amintesc cu nostalgie de paradele de 23 august. Ce ştiu tinerii despre această zila el, crezând că urmează să-i linşeze. Când colo, el le-a spus: Uite nu v-am uitat cum am trăit împreună şi vreau, după stilul american, să vă fac poliţişti şi să-mi aduceţi toţi hoţii la picioare!.

Cei doi gangsteri nu numai că i-au mulţumit cu plecăciuni, dar au făcut imediat cerere să intre în PCR, cereri semnate pe loc de Teohari Georgescu. Doi mari infractori s-au văzut liberi şi ajunşi în hainele de comisari, era ca şi când pui lupul paznic la oi”, povesteşte Traian Tandin, autorul best-seller-ului „Jafuri celebre din România”.   

Nu a durat mult până când cei doi foşti puşcăriaşi şi proaspăt comunişti să îşi reia vechile metehne, jafurile. Pentru prima lovitură şi-au ales ca ţintă sediul Băncii Naţionale din Braşov. Şi, pentru ca lovitura să aibă succes, l-au cooptat pe cel mai experimentat spărgător de seifuri al vremii, Florică Florescu.

Era un personaj aproape legendar, ale cărui aventuri infracţionale făcuseră deliciul presei interbelice. Era cunoscut pentru modul ingenios în care spărgea casele de bani şi alibiurile pe care şi le regiza desăvârşit.  

Un milion de dolari şi 300 de cocoşei de aur, prada de la BNR Braşov  

Florescu cunoştea Braşovul în urma unei lupte cu focuri de armă din Gara Braşov, din perioada interbelică. El şi cei doi comisari de poliţie s-au mascat şi au atacat, cu armele în mâini, sediul BNR din Braşov, aflat, pe atunci, la jumătatea străzii Porţii, actuala stradă Republicii.   

La jaf au folosit dinamită, iar paznicii au fost împuşcaţi. Casa  de bani a fost tăiată prin placa din spate, cu un instrument special numit „gură de lup”. Tăierea plăcilor de oţel stratificate pentru a ajunge la compartimentele cu bani, necesita un procedeu aparte, în care Florescu era specialist. Hoţii au fugit cu un million de dolari şi 300 de cocoşei de aur. Poliţiştii braşoveni au intervenit mult prea târziu şi nu au reuşit  să-i prindă.   

Tâlharii au acţionat fără să-şi ia şi alte măsuri de precauţie, în afara purtării măştilor. Au lăsat în urmă victime, dar şi o mulţime de amprente, care au făcut munca anchetatorilor destul de uşoară. Florescu a preferat să îşi ia partea şi să plece în Franţa, unde şi-a pierdut urma.

Totuşi, şi-a lăsat un înlocuitor în bandă, pe tânărul Istrate, care i-a ajutat pe Voinescu şi pe Cairo să dea mai multe lovituri la bănci din Bucureşti şi din ţară. 

Sursa: adevarul.ro

Publicaciones relacionadas

Deja una respuesta

Tu dirección de correo electrónico no será publicada. Los campos obligatorios están marcados con *

Botón volver arriba